Fortat sa suport fiecare zi, fara culori, fara nici o raza de soare. Las dureri ce-mi alunga frica. Ma complac si imi zic frica, care ma ajuta sa evit sau sa limitez pagubele. Nu imi e rusine sa imi arat teama, pana la urma teama in limita normala este un semnal de alarma fata de un existent pericol. Nu am de gand sa intorc spatele acestor ganduri. O sa reflectez atent si o sa ma intreb daca am ajuns cu adevarat la capatul acestor idei, daca am derulat intreg scenariul. Sunt vise care ma tulbura, vise pe care cu greu le uit sau vise intense din care nu as mai vrea sa ma trezesc. Inevitabil ma gandesc aproape de fiecare data ce simbolizeaza aceste vise...

Concluzia:
Trebuie sa fiu ce vreau eu, nu ce vor altii. Trebuie sa fac ce vreau eu, nu ce vor altii. Trebuie sa gandesc cum gandesc eu, nu cum o fac altii.

Viata mea e'n alb si negru ca nu-mi permit culori. Fara culoare, zilele trec. This ain't no ordinary life ...